SUA vs. China - Capcana lui Tucidide

 Fraților, dacă v-ar pica în poală inelul puterii, cel făurit adânc în măruntaiele Muntelui Pierzaniei, cea mai bună idee ar fi să-l aruncați și să vă vedeți mai departe de viață. Doar că, în general, oamenii nu prea aruncă inele ale puterii, chiar dacă știu că riscurile sunt mari și că Sauron e pe urmele lor.

Câți dintre noi s-ar putea abține și nu l-ar pune imediat pe deget? Câte lucruri mișto n-am putea face cu un inel al puterii care te face invizibil, nu? Dacă n-a reușit să reziste tentației angelicul Frodo, noi, niște bieți oameni, păcătoși urmași ai lui Adam și Eva, ce șansă să avem? Ei bine, cam așa stă treaba și la șefii șefilor șefilor. Puterile astea mari ale lumii noastre, civilizațiile și imperiile pe care istoria le-a perindat în curgerea ei, au pățit ceva asemănător. Totul a pornit de la dorința lor înnăscută de putere și dominație, pe care toate civilizațiile au avut-o. Astăzi ne vom uita la ce mai e nou în povestea cu lupta pentru dominație între civilizații. Vom vedea cum funcționează jocurile de putere la vârf și cam care sunt efectele pentru noi, cei de dedesubt și vom vorbi despre cele două mari puteri ale prezentului: America și China. De ceva vreme încoace, America a dominat în mod indiscutabil scena mondială dar, mai nou, China vine din urmă cu o viteză incredibilă. La nivel cultural, noi am crescut, trăim și gândim la umbra pomului american. Ale lor sunt aproape toate filmele din cinema, aproape toate serialele, aproape toate platformele video online. Ei au cele mai multe traduceri în librării și cele mai multe restaurante de tip franciză împrăștiate pe aproape toată planeta. Sunt deja decenii de când America tronează nedisputată. Și partea culturală e doar o felie. America are și cei mai mulți bani, și cele mai noi tehnologii și cea mai mare armată. Are focoase nucleare cât să ne prăjească și pe-o parte și pe alta pe toți și de mai multe ori și drone suficiente să ne găsească și în gaură de șarpe, presupunând că aș putea încăpea în asemenea gaură. Culmea, în ciuda tuturor lucrurilor ăstora, China a reușit, într-un timp record și în mod spectaculos, să prindă America din urmă...aproape. Nu e așa de greu de imaginat că, într-o dimineață, ne-am putea trezi cu China în telefoane, folosind tehnologie chinezească și privind filme chinezești. Ok, poate nu noi, dar pentru copiii și nepoții noștri s-ar putea să fie util să se familiarizeze cu cele câteva mii de caractere ale chinezei mandarine. Bunică-mea s-a născut într-o lume în care Franța domina cultural și a trăit suficient de mult să vadă acest tip de schimbare a gărzii. Și noi am putea trece prin același lucru și partea culturală e, de departe, cea mai mică problemă pe lângă ce s-ar putea întâmpla. În momentul de față, America și China stau bot în bot și pare că sar scântei. Ca să înțelegem ce se întâmplă când două superputeri mondiale se ciocnesc, vom folosi ideile lui Tucidide, un grec care a trăit acum 2500 de ani. Graham Allison, profesor la Harvard, a luat cea mai sexy idee a grecului, a denumit-o Capcana lui Tucidide și a scris o carte pe tema asta. În cuvintele maestrului Allison: „Capcana lui Tucidide se referă la confuzia firească, inevitabilă care se iveşte atunci când o putere în ascensiune ameninţă să înlocuiască o putere hegemonică şi stresul structural care rezultă face ca o ciocnire violentă să fie regula, şi nu excepţia” Capcana reprezintă o cursă în care cad puterea dominantă care e în declin și aspirantul care vrea să-i ia locul. Când două superputeri stau față în față, sunt șanse mari de scandal sau chiar de război dar războiul nu e neapărat obligatoriu. Războiul devine, într-adevăr, mai probabil când încep aceste frecușuri la nivel înalt, dar poate fi evitat. Întrebarea e: care sunt șansele ca lupta între China și SUA să se transforme în război? Cât de des s-a întâmplat asta în trecut? La ce ne putem aștepta?