UN ATLAS AL AGENDEI este un atlas politic, social și economic: informarea publicului despre structurile de putere socio-politice și activarea oportunităților pentru sine și bunuri comune.
Grupul francez de cercetare și proiectare Bureau d´Études a realizat hărți ale sistemelor politice, sociale și economice contemporane care permit oamenilor să se informeze, să se repoziționeze și să se împuternicească. Dezvăluind ceea ce rămâne în mod normal invizibil, adesea sub forma unor bannere de dimensiuni mari și contextualizând elemente aparent separate în cadrul unor noi cadre, aceste vizualizări ale intereselor și relațiilor re-articulează ordinea simbolică dominantă și actualizează structurile existente care altfel rămân ascunse și necunoscute. Această carte de hârtie de dimensiuni mari, panoramică în domeniu și teoretic atât profundă, cât și accesibilă, este atlasul pentru o nouă cetățenie emancipatoare care folosește oportunitățile informațiilor grafice de la local la global și din nou. https://bureaudetudes.org/2014/02/13/world-government-2013/
Există numeroase „teorii ale conspiraţiei” care spun că anumiţi oameni sau organizaţii controlează lumea în care trăim. Unele teorii spun chiar că cele mai bogate familii îi controlează pe preşedinţii anumitor ţări. Potrivit unei liste alcătuite de jurnaliştii brightside.me, iată care sunt familiile pentru care o astfel de teorie este cel mai probabilă:
1. Familia Rockefeller: surse diferite plasează averea lor la între 1.000 şi 3.000 de miliarde de dolari. Familia a devenit populară datorită lui John Rockefeller, primul milionar al lumii. La finalul secolului al XIX-lea, familia deţinea 90% din industria petrolieră a Statelor Unite. Ambele războaie mondiale au întărit poziţia familiei Rockeffeler - ei deserveau atât partea germană, cât şi pe Aliaţi.
Teorii ale conspiraţiei spun că membri ai familiei Rockefeller conduc un guvern secret al lumii.
2. Familia Morgan: John Pierpont Morgan a fost printre pionierii domeniului financiar american. A vândut arme în perioada Războiului Civil şi aproape că a fost închis pentru asta. În 1907, el a prevenit prăbuşirea sistemului bancar.
Descendenţii săi se numără în continuare printre cele mai puternice familii din domeniul bancar. În afară de Statele Unite, ei au ramuri şi în Europa. Câţiva membri ai familiei au administrat General Motors şi General Electric.
Teoriile conspiraţiei susţin că familia Morgan decide direcţia politică a Statelor Unite şi administrează toate băncile lumii.
3. Casa Saudului: este dinastia regală care a guvernat Arabia Saudită încă din 1932. Şeful familiei este regele Salman bin Abdulaziz Al Saud. El deţine puterea politică totală, iar membrii familiei sale au roluri militare şi administrative importante. Ei pot obţine orice loc de muncă îşi doresc, cât timp acesta este în ţară. Deţin totodată 20% din rezervele globale de petrol.4. Familia Rothschild: în perioada lui Napoleon, ei se numărau printre cele mai bogate familii. Dinastia a fost începută de Mayer Amschel Rothschild. El au pus bazele unui imperiu bancar uriaş şi a fondat propriul imperiu financiar. Amschel a lăsat un testament pentru moştenitorii lui unde şi-a prezentat convingerile despre cum acest imperiu ar trebui să fie administrat; familia a menţinut aceste obiceiuri timp de 200 de ani.
5. Familia Baruch deţine o avere mai mică decât a familiiilor Rothschild şi Rockefeller, dar impactul lor ar fi mai mare: Bernard Baruch, primul din dinastie, a fost consilier pentru cinci preşedinţi americani. S-a numărat, de asemenea, printre prietenii lui Sir Winston Churchill. El a fost cel care ar fi lansat termenul de „Război Rece” şi ar fi păstrat secretul designului bombei atomice.
6. Familia Walton: Sam Walton a deschis primul magazin Walmart în 1962, iar această decizie l-a transformat peste ani în unul dintre cei mai bogaţi oameni ai lumii. După moartea lui, afacerea a fost controlată de soţia sa şi de cei patru copii. Familia administrează totodată Arvest Bank; au totodată mai multe obiecte de artă precum şi o organizaţie caritabilă.
7. Casa Windsor: dinastia regală a Marii Britanii este condusă de Regina Elizabeta a II-a, precum şi de către biserică şi de comandantul forţelor militare ale Marii Britanii.
8. Familia Murdoch: familia Murdoch a început să îşi dezvolte imperiul în Australia. Keith Murdoch era un reporter axat pe politică ce scria pentru publicaţii aflate în Melbourne. Atunci când Keith a devenit editorul publicaţiei pentru care scria, a dublat vânzările şi a devenit CEO-ul acesteia.
Fiul său, Rupert, a lucrat iniţial şi el reporter. Odată ce au dobândit puterea mediei centrale din Australia, au pus bazele News Corporation. În prezent deţin 20th Century Fox, Fox News, Myspace şi DowJones. News Corporation a fost acuzată pentru înregistrări ilegale ale familiei regale, precum şi ale unor celebrităţi; au fost acuzaţi şi de mită acordată poliţiei.
9. Familia Oppenheimer: deţin majoritatea resurselor de aur ale lumii. Ernest Oppenheimer s-a mutat în Kimberley, Africa de Sud, unde a devenit primarul oraşului, iar apoi şeful unei companii de exploatare a diamantelor. Controla piaţa globală a diamantelor; în prezent acest rol a fost preluat de nepotul său, Nicky Oppenheimer. Familia produce şi vinde diamante, aur, fier, platină şi minerale industriale.
10. Familia Pritzker: familia Pritzker este formată din imigranţi evrei, cu originile în Ucraina. Ei s-au mutat din Kiev în Chicago în 1881. Sunt şefii corporaţiei din industria ospitalităţii Hayat. Aceasta deţine 777 hoteluri în 54 de ţări.
entru_sf%C3%A2r%C8%99itul_lumiiOamenii au fost dintotdeauna curioşi să afle când se va sfârşi lumea cunoscută. Conform Bibliei, acest moment nu este ştiut de nimeni, decât de Dumnezeu. Cu toate acestea, în Cartea Sfântă sunt descrise câteva semne care prevestesc Apocalipsa. ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ Cine au fost cei doi oameni despre care Biblia spune că nu au murit ni... Apocalipsa sau sfârşitul lumii a creat adevărate psihoze în rândul unor persoane sau secte de sorginte creştină care şi-au dedicat tot timpul calculării momentului când Antihristul va veni pe pământ. Cu toate acestea, toate datele lansate până acum în spaţiul public s-au dovedit a fi greşite. În Biblie se spune că „despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl“ (Matei 24:36). Părintele Dumitru Stăniloae, în volumul „Teologia Dogmatică Ortodoxă” notează că „deşi nu se va putea prevedea cu siguranţă momentul sfârşitului lumii, totuşi vor fi unele semne care pot să indice cu oarecare probabilitate apropierea sfârşitului. Desigur că şi aceste semne sunt supuse ambiguităţii. De aceea, Sfânta Scriptură spune pe de o parte că sfârşitul va veni pe neaşteptate, dar pe de altă parte, dă unele semne ale apropierii lui”. Semnele sfârşitului lumii, conform Bibliei, sunt: Predicarea Evangheliei la toate popoarele (Matei 24, 14); Convertirea poporului iudeu la creştinism (Matei 24, 10 şi 12); Căderea multora de la credinţă, amăgiţi de prooroci mincinoşi (Matei 24, 4); Înmulţirea războaielor şi a veştilor despre războaie (Matei 24, 67); Mari catastrofe în natură (Matei 24, 7 si 29); Venirea lui Enoh şi Ilie (Apocalipsa 19, 1); Apariţia lui Antihrist (II Tesaloniceni 2, 3 - 11; I Ioan 2, 18), care va săvârşi împreună cu apostolii săi mincinoşi tot felul de semne ca să amăgească pe oameni. Acesta se va substitui lui Hristos şi va prigoni cu furie pe aleşii Domnului (Matei 24, 5 si 11); Arătarea pe cer a „semnului Fiului Omului” (Matei 24, 30), adică a crucii. Multe dintre aceste semne ale Apocalipsei, spune Dumitru Stăniloae, „cuprind pe de o parte ceva misterios, pe de alta vor avea o aparenţă lipsită de echivoc. De aceea mulţi vor putea să le indice ca prezente, înainte de a se produce real, şi mulţi vor putea contesta realitatea lor, când se vor produce de fapt”. Sfântul Apostol Petru scrie că „Ziua Domnului va veni ca un fur, când cerurile vor pieri cu vuiet mare, stihiile arzând, se vor desface, şi pământul şi lucrurile de pe el vor arde cu totul” (II Petru 3, 3-4, 10). Citeste mai mult: adev.ro/pbbomx
Fraților, dacă v-ar pica în poală inelul puterii, cel făurit adânc în măruntaiele Muntelui Pierzaniei, cea mai bună idee ar fi să-l aruncați și să vă vedeți mai departe de viață. Doar că, în general, oamenii nu prea aruncă inele ale puterii, chiar dacă știu că riscurile sunt mari și că Sauron e pe urmele lor. Câți dintre noi s-ar putea abține și nu l-ar pune imediat pe deget? Câte lucruri mișto n-am putea face cu un inel al puterii care te face invizibil, nu? Dacă n-a reușit să reziste tentației angelicul Frodo, noi, niște bieți oameni, păcătoși urmași ai lui Adam și Eva, ce șansă să avem?
Ei bine, cam așa stă treaba și la șefii șefilor șefilor. Puterile astea mari ale lumii noastre, civilizațiile și imperiile pe care istoria le-a perindat în curgerea ei, au pățit ceva asemănător. Totul a pornit de la dorința lor înnăscută de putere și dominație, pe care toate civilizațiile au avut-o.
Astăzi ne vom uita la ce mai e nou în povestea cu lupta pentru dominație între civilizații. Vom vedea cum funcționează jocurile de putere la vârf și cam care sunt efectele pentru noi, cei de dedesubt și vom vorbi despre cele două mari puteri ale prezentului: America și China.
De ceva vreme încoace, America a dominat în mod indiscutabil scena mondială dar, mai nou, China vine din urmă cu o viteză incredibilă.
La nivel cultural, noi am crescut, trăim și gândim la umbra pomului american. Ale lor sunt aproape toate filmele din cinema, aproape toate serialele, aproape toate platformele video online. Ei au cele mai multe traduceri în librării și cele mai multe restaurante de tip franciză împrăștiate pe aproape toată planeta. Sunt deja decenii de când America tronează nedisputată. Și partea culturală e doar o felie. America are și cei mai mulți bani, și cele mai noi tehnologii și cea mai mare armată. Are focoase nucleare cât să ne prăjească și pe-o parte și pe alta pe toți și de mai multe ori și drone suficiente să ne găsească și în gaură de șarpe, presupunând că aș putea încăpea în asemenea gaură. Culmea, în ciuda tuturor lucrurilor ăstora, China a reușit, într-un timp record și în mod spectaculos, să prindă America din urmă...aproape. Nu e așa de greu de imaginat că, într-o dimineață, ne-am putea trezi cu China în telefoane, folosind tehnologie chinezească și privind filme chinezești. Ok, poate nu noi, dar pentru copiii și nepoții noștri s-ar putea să fie util să se familiarizeze cu cele câteva mii de caractere ale chinezei mandarine. Bunică-mea s-a născut într-o lume în care Franța domina cultural și a trăit suficient de mult să vadă acest tip de schimbare a gărzii. Și noi am putea trece prin același lucru și partea culturală e, de departe, cea mai mică problemă pe lângă ce s-ar putea întâmpla. În momentul de față, America și China stau bot în bot și pare că sar scântei.
Ca să înțelegem ce se întâmplă când două superputeri mondiale se ciocnesc, vom folosi ideile lui Tucidide, un grec care a trăit acum 2500 de ani. Graham Allison, profesor la Harvard, a luat cea mai sexy idee a grecului, a denumit-o Capcana lui Tucidide și a scris o carte pe tema asta. În cuvintele maestrului Allison:
„Capcana lui Tucidide se referă la confuzia firească, inevitabilă care se iveşte atunci când o putere în ascensiune ameninţă să înlocuiască o putere hegemonică şi stresul structural care rezultă face ca o ciocnire violentă să fie regula, şi nu excepţia”
Capcana reprezintă o cursă în care cad puterea dominantă care e în declin și aspirantul care vrea să-i ia locul. Când două superputeri stau față în față, sunt șanse mari de scandal sau chiar de război dar războiul nu e neapărat obligatoriu. Războiul devine, într-adevăr, mai probabil când încep aceste frecușuri la nivel înalt, dar poate fi evitat. Întrebarea e: care sunt șansele ca lupta între China și SUA să se transforme în război? Cât de des s-a întâmplat asta în trecut? La ce ne putem aștepta?
La mijlocul lunii august, când majoritateamagistraţilorse prăjeau la soare, plenul Consiliului Superior al Magistraturii, a adoptat o hotărâre conform căreiamagistraţiipot face parte din masonerie, însă trebuie să facă public acest lucru în declaraţia de interese. Hotărârea are o latură contradictorie pentru că, interpretată, ar putea contraveni unui articol constituţional care spune că în România organizaţiile secrete sunt interzise. Pe de altă parte, în momentul de faţă, masoneria română se autointitulează o organizaţie “discretă”, şi nu secretă, însă, totuşi, nu e ca şi cum şi-ar publica deconturile “fraţilor” înMonitorul Oficial.
Întruniţi în timpul vacanţei, plenul membrilor Consiliului Superior al Magistraturii a adoptat, pentru cei interesaţi, o hotărâre care pare desprinsă din Caragiale. Intitulată generic “o semnăm şi-o dăm anonimă”, hotărârea CSM presupune că magistraţii care fac parte din organizaţiile masonice trebuie să îşi declare apartenenţa. “Judecătorii şi procurorii au obligaţia de a completa în cadrul declaraţiei de interese prevăzută de art. 5 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 şi de Legea nr. 176/2010, modificată, calitatea de membru în asociaţii, fundaţii sau alte organizaţii neguvernamentale, inclusiv cele masonice”, arată hotărârea CSM În acelaşi timp, în România organizaţiile masonice sunt “discrete”, fiind exclusiv decizia fiecărui membru dacă recunoaşte în faţa neiniţiaţilor dacă face parte sau nu din acest grup exclusivist. Pe de altă parte, în Constituţia României este stipulat, sec, faptul că “asociaţiile cu caracter secret sunt interzise”. La nivel naţional, Marea Lojă din România are circa 12.000 de membri, însă numele lor sau ale celor care conduc cele 400 de loji nu sunt publice. Astfel, se poate presupune că un judecător sau un procuror este mason şi, în acest fel, are 12.000 de “fraţi”. Potrivit legii, un magistrat trebuie să fie imparţial, însă dacă situaţia conjuncturală îl împiedică să facă acest lucru, el trebuie să se abţină de judecarea sau cercetarea dosarului respectiv. De obicei, cererile de abţinere se fac atunci când sunt implicate rudele, partenerii de afaceri, etc, însă toate aceste cazuri pot fi verificate. Însă, în cazul celor 12.000 de “fraţi”, doar masonii pot verifica dacă magistratul s-a comportat corespunzător sau nu. Unul dintre cele mai importante crezuri masonice constă în sprijinirea şi oferirea de ajutor între “fraţi”, în acelaşi timp fiind păstrat cu stricteţe şi secretul apartenenţei la această societate.
Hotărâri pentru masoni “în cascadă” Făcând abstracţie de teoria conspiraţiei, hotărârea luată de CSM la mijlocul lunii august vine “în cascadă” după o alta, privitoare tot la masoni, care a fost adoptată în urmă cu câteva luni. Comisia nr. 2 Eficientizarea activității CSM și a instituțiilor coordonate, parteneriatul cu instituțiile interne și societatea civilă din 16 aprilie 2013 a luat în discuție nota Direcției legislație, documentare și contencios (DLDC) a CSM privind posibilitatea sau imposibilitatea judecătorilor și procurorilor de a face parte dintr-o organizație masonică. “Cu majoritate de voturi, Comisia și-a însușit punctul de vedere al DLDC în sensul că judecătorii și procurorii pot face parte dintr-o organizație masonică”, se arată în minuta ședinței în cadrul căreia a fost luată această decizie. Conform unui magistrat clujean această hotărâre nu ar fi trebuit adoptată pentru că, în același fel în care magistrații nu au voie să facă parte din partide politice, la fel nu ar trebui permisă apartenența judecătorilor sau procurorilor în cadrul unor structuri create pe o ierarhie. “În primul rând, pentru români masoneria este privită ca un fel de mafie, o societate nebuloasă pe care majoritatea nu o înțelege și din pricina asta se teme. Însă cel mai important aspect al masoneriei este că această societate este bazată pe o ierarhie în care membrii sunt subordonați între ei. Mai mult, masonii sunt devotați lojilor din care fac parte și dacă un magistrat va fi pus în situația să judece sau să ancheteze un membru superior lui ca grad în cadrul masoneriei există mari semne de întrebare asupra echitabilității judecătorului sau procurorului pus în această situație. Apoi, masoneria nu este o asociație oarecare stiințifică, ci devine un stil de viață care primează înaintea slujbei”, este de părere sursa citată.
Liber la masonerie, dar să ştie tot “boborul” Conform hotărârii CSM, „judecătorii şi procurorii au obligaţia de a completa în cadrul declaraţiei de interese prevăzută de art. 5 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 şi de Legea nr. 176/2010, modificată, calitatea de membru în asociaţii, fundaţii sau alte organizaţii neguvernamentale, inclusiv cele masonice. Posibilitatea judecătorilor şi procurorilor de a face parte din asociaţii fără scop patrimonial nu contravine normelor legale care reglementează incompatibilităţile şi interdicţiile, în măsura în care organizaţiile respective sunt înregistrate legal, îndeplinesc cerinţa prevăzută în art.11 alin.(3) din Legea nr. 303/2004 şi în art. 6 alin. (3) din Codul deontologic al magistraţilor şi funcţionează în limitele scopului şi activităţilor declarate şi autorizate de către instanţele judecătoreşti prin hotărârile privind înscrierea în Registrul persoanelor juridice fără scop patrimonial”, se arată în document.
O societate “discretă” Potrivit dicționarului enciclopedic „The New Encyclopedia Britannica“, francmasoneria este cea mai vastă societate secretă din lume, răspândindu-se mai cu seamă datorită întinderii în sec. al XIX-lea a Imperiului Britanic (mai corect spus ar fi însă: „societate discretă“). Însă francmasoneria a funcționat în secret doar atunci și acolo unde a fost interzisă de lege. Ea nu este prin natura ei o asociație secretă, deși prezintă asemănări cu Școlile de Mistere din Antichitate. Însă, potrivit definiției date de masonii înșiși, masoneria este: „o asociație de oameni liberi și de bune moravuri care conlucrează pentru binele și progresul societății prin perfecționarea morală și intelectuală a membrilor săi.“https://raduiacoboaie.wordpress.com/2015/03/13/o-mare-greseala-a-fost-permisiunea-acordata-magistratilor-de-a-putea-activa-totodata-si-in-cadrul-masoneriei-radu-iacoboaie-13-martie-2015/
http://revistablogurilor.ro/adevarul-despre-masoni-cine-conduce-lumea-cu-adevarat-cele-mai-mari-conspiratii-din-toate-timpurile/România va prelua preşedinţia Conferinţei Mondiale a Ritului Scoţian prin Suveranul Mare Comandor Stelian Nistor, 33°, care va fi pentru cinci ani, din 2020, Preşedintele Conferinţei Mondiale. ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ Căpitanul şi secundul petrolierului iranian Grace 1, arestaţi în Gibra... ANALIZĂ Începe Liga I: FCSB, nicio şansă la titlu. Dinamo, la retrogra... UPDATE Traficul între Târgu Jiu şi Râmnicu Vâlcea, întrerupt, după ce ... În perioada 31 mai - 2 iunie, o delegaţie a Supremului Consiliu al Ritului Scoţian Antic şi Acceptat din România a participat la Roma la Sesiunea Naţională a Ritului Scoţian din Italia. Cu această ocazie, Supremul Consiliu italian a acordat titlul şi medalia de Membru de Onoare, cea mai înaltă distincţie ce se poate acorda unui străin, conducătorilor Ritului din trei ţări: Statele Unite, Israel şi România, arată mediafax.ro. “Succesul internaţional este categoric al României. Acasă creştem moştenirea trecutului masonic, atât de întrepătruns cu cel al devenirii naţiunii noastre, până când vom ajunge noi înşine înaintaşii cu care să se legitimeze cei ce ne vor urma. Ne aşteaptă noi răspunderi şi încercări, de data asta la nivel mondial. Ştim de unde venim şi, încrezători în destinul Ţării noastre, mergem înainte!”, a declarat Stelian Nistor. În ţara noastră, Ritul este condus de către Suveranul Mare Comandor Stelian Nistor, 33, care urmează să preia, în numele României, postul de preşedinte al Conferinţei Mondiale a Ritului Scoţian, începând din 23 mai 2020 şi până în 2025.
Cine deține suveranitatea într-un stat? Cum se împarte puterea în mod legitim între instituții?
România este un stat democratic în care, conform Constituției, puterea este împărțită pe baza principiului separării și echilibrului puterilor în stat. Astfel, puterea executivă este exercitată de către Guvern și Președinte, puterea legislativă aparține Parlamentului, iar cea judecătorească mai multor instanțe judecătoreşti. Acest principiu îşi are originea în perioada Iluminismului, fiind enunțat pentru prima dată de filozoful francez Montesquieu. La baza conceptului de separare a puterilor în stat se află evitarea unei acumulări de putere în mâinile unei singure persoane sau instituţii şi dorința de îmbunătățire a mecanismelor de guvernare, prin crearea unui proces de colaborare şi verificare reciprocă.
Puterea executivă – Guvernul și Președintele
Guvernul este organul executiv al României care, în conformitate cu programul său de guvernare, asigură realizarea politicii interne şi externe a României şi exercită conducerea generală a administrației publice centrale. Guvernul este alcătuit din prim-ministru, miniştri şi alți membri. Aceștia îşi exercită mandatul începând de la data depunerii jurământului până la pierderea susținerii Parlamentului, până la data validării următoarelor alegeri parlamentare generale sau prin demisie.
Puterea legislativă – Parlamentul
Parlamentul este forul reprezentativ suprem al României, reprezentând unica autoritate legiuitoare a ţării. Membrii Parlamentului sunt aleși prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, pentru un mandat de patru ani. Parlamentul are o structură bicamerală, fiind alcătuit din Camera Deputaţilor şi Senat.
Funcţia principală a Parlamentului este aceea de a dezbate şi adopta legi, hotărâri şi moțiuni, în urma obținerii unui vot de aprobare din partea majorității membrilor. Deputaţii şi senatorii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau opiniile lor politice, exprimate în timpul mandatului, astfel beneficiind de imunitate politică.
Puterea judecătorească – instanțele judecătorești
Justiția se înfăptuiește în numele legii, fiind unică, imparțială şi egală pentru toţi. Aceasta se realizează prin Înalta Curte de Casație şi Justiție şi prin celelalte instanțe judecătoreşti (tribunale, judecătorii şi curți de apel). Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii.
Garantul independenței justiției este Consiliul Superior al Magistraturii. În ceea ce privește căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești, acestea pot fi exercitate de părțile interesate și Ministerul Public. În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertățile cetăţenilor. Ministerul Public îşi exercită atribuțiile prin procurori constituiți în parchete.
